Brrrr!
Nu stiu cum e la voi, dar la mine la geam e alb. S-a facut ca au venit multi de sus, s-au asezat tacticos unul peste altul si s-au pufosit impreuna.
Cum, nu stiti despre cine vorbesc?
Despre niste fulgi. Si, daca tot au sosit atat de devreme, i-am „scos” putin la tabla, sa ii analizam.
Pentru inceput, e important de stiut ca exista mai multe tipuri de fulgi. De gaina, de zapada…si, nu in ultimul rand, preferatii mei, de bucurie. Voi ridica astazi la patrat doar fulgii de bucurie pentru ca ei par o specie noua si merita exploatati mai in detaliu.
Fulgii de bucurie sunt diferiti de fulgii de nea. Si totusi au multe în comun.
Sunt diferiti pentru că zboara in directii diferite, cei de nea coboara din vazduh si se pierd pe pamant. Au viata scurta si pe cat de puri, pe atat de efemeri sunt. Cei de bucurie se inalta si nu se pierd niciodata. Ei pot calatori mult prin vazduh si, cateodata, se pot intoarce de unde au plecat intru reamintirea acelui moment. La nevoie, se pot uni uni cu altii si formeaza momente fericite. Fulgii de bucurie nu se uita niciodata. Ei se aseaza pufos in fiecare gand gasit in cale si descarca bucuria gram cu gram.
Un alt detaliu important de stiut este ca mai multi fulgi de bucurie adunati laolalta formeaza asa-numita zapada.
Aceasta este, de fapt, un maldar infinit de fulgi de bucurie ce aduce cu ea amintirile copilariei. E un culoar perfect care ne trimite direct in ulita copilariei. De fiecare data cand se asterne, se scriu povesti noi cu penite vechi. Ea e aceeasi si nu prea, noi suntem altfel si totusi aceeasi.
Pe voi cum v-a gasit zapada aceasta?