Patratul saptamanii | Iubirea

Patratul saptamanii | Iubirea

Zi de luni fiind, m-am hotarat sa dau startul unor “patrate saptamanale”, unde voi aduce in discutie diverse teme care sa ne inspire în saptamana curenta.

Saptamana aceasta am adus Iubirea la patrat. Mi-as dori ca ea sa ne inspire in aceasta saptamana, sa (ne) iubim mai mult, mai atent si neconditionat.

Iubirea ca limbaj principal

Eu cred ca iubirea este antidotul tuturor problemelor noastre interumane. De aceea, si cand vine vorba de copii, sau mai ales atunci, felul in care ne manifestam iubirea si modul in care copilul o percepe sunt 2 aspecte care ar fi bine sa se coreleze. Degeaba iubesc copilul daca nu ii vorbesc iubirea pe limbajul lui. El nu se va simti iubit. E ca si cum as turna un lichid intr-un vas spart. Modul prin care putem sa ne asiguram ca limbajul folosit este unul comun este sa investigam felul in care copilul percepe iubirea. Sub ce forma se simte el iubit. Si exista cateva limbaje importante, bine de stiut si de observat:

– Timpul acordat  – se simte iubit cand petrec timp cu el;

– Incurajarile oferite – se simte iubit cand il incurajez;

– Serviciile – se simte iubit cand ii ofer serviciile mele pentru a-l ajuta/sustine in anumite situatii;

– Darurile – se simte iubit cand ii primeste daruri/bunuri materiale;

– Mangaierile fizice – se simte iubit atunci cand este imbratisat, cand este conectat fizic cu părintele.

Inca de mici, copiii isi manifesta o „sensibilitate” catre unul dintre aceste limbaje. Despre cele 5 limbaje ale iubirii si despre tehnicile prin care se poate identifica limbajul copiilor, puteti citi in cartea lui Dr. Gary Chapman, intitulata chiar asa: „Cele 5 limbaje ale iubirii ale copiilor”. O minunata carte de citit.

Iubirea cu care raspundem greselii

Eu merg pe principiul ca, atunci cand sunt in dubiu ce strategie sa folosesc, iubirea este intotdeauna varianta potrivita. Nu am cum sa dau gres cu ea.

Se mai spune ca unui copil sa ii oferi iubirea atunci cand o merita cel mai putin.

Mie acest gand mi se pare de pus in rama, cu litere de-o schioapa. Pentru ca, noi, oamenii, suntem tentati sa pedepsim greseala, sa reactionam… Sa penalizam.
Pot sa imi pun toti oamenii in cap cu aceasta afirmatie, dar eu cred ca un comportament negativ nu are cum sa fie „rezolvat”/anulat cu un comportament negativ al meu (de corectie). De exemplu, daca copilul nu s-a putut stapani si a gresit, a comis un act de violenta, si eu vin si reactionez nervos/violent la adresa lui, incarcat de tensiunea momentului, ce invata copilul din abordarea mea? Ca atunci cand ne supara ceva, reactionam agresiv. Cum sa ii cer lui sa se autocontroleze cand nici macar mie nu-mi iese?

Sunt momente cand gresesc si reactionez verbal (doar). Apoi imi dau seama si regret. Cel mai important aspect in meseria mea de parinte este ca vreau sa ma schimb. Sunt dispusa sa invat si sa devin cea mai buna varianta a mea ca om. Ca de acolo sa imi extrag seva pentru cea mai buna varianta a mea ca parinte.

Iubirea e cel mai bun pansament pentru comportamente nepotrivite. Și imi doresc din suflet sa reusesc candva sa aduc iubirea la locul faptei. Și doar pe ea. Fara vorbe de genul: “de ce Tudor de ce? Sau ce ai facut Matei?… Sau alte replici fara logica, adresate la nervi. Sa le las la usa campului de lupta. Iar iubirea sa vindece.

Iubirea in familia mea

Ne confruntam, chiar in prezent, cu niste episoade destul de tensionate, cu lupte de putere intre ei, cu conflicte dese, chiar si pe un fir de ata. Pana ne-am dat seama de faptul ca tocmai au trecut intr-o noua etapa, am reactionat ghidati de impuls. Dar am observat ca drumul acesta nu duce unde trebuie. Ei devin si mai tensionati, si mai inversunati. Si am decis ca atitudinea noastra sa fie una plina de iubire si compasiune pentru cel agresat si ferma pentru agresor, caruia i se spune, ori de cate ori este nevoie, ca noi in casa nu ne batem, ca noi ne iubim, ca noi folosim cuvintele, nu palmele, ca loviturile dor…si alte argumente de acest tip.

Este dureros de greu. Sa ii vad uneori cum se bat, cum sar sa isi scoata ochii..sau cum se musca. E aproape imposibil sa ramai detasat. Caci te doare. Despre aceasta faza pe care o traversam acum, voi povesti dupa ce vom fi trecut-o cu bine. Atunci voi avea o viziune de ansamblu si voi putea sa va povestesc despre cum am gestionat situatia.

Pana atunci, vom pune iubirea la treaba si vom astepta sa treaca furtuna. Daca ati trecut prin astfel de etape si aveti sfaturi pentru noi, le primim cu drag.

Voi cu cata iubire raspundeti unei greseli? 

2 comments found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Visit Us On FacebookVisit Us On Instagram
Visit Us On FacebookVisit Us On Instagram