De ce avem atâta nevoie să avem grijă de noi?

Pentru că ne dorim să fim părinți buni. Părinți care își cresc copiii într-un mod respectuos, sănătos, într-un fel în care să le servească mai departe în viață.

Pentru că ne frustrăm des, că viața e plină de lucruri care ne consumă energia și noi facem prea puține să ne încărcăm la loc.

Pentru că ai noștri copii au nevoie de noi, să le fim ghizi, inspirație, puncte de reper.

Pentru că ai noștri copii nu au semnat niciunde decretul nostru de condamnare la sacrificiul suprem. Ei vor să fim bine.

Doar că ne e greu uneori să vedem lucrurile așa…

De ce atunci când îți alimentezi mașina cu carburant, nu te simți vinovat(ă)? Dar când e vorba să îți “alimentezi” resursele tale interioare, crapi de vinovăție? Sau ți se pare o pierdere de timp, poate.

De ce ne este atât de greu să avem grijă de noi?

De când mă știu m-a alergat viața. Sau așa am crezut multă vreme. Să fac, să fac, să tot fac. Îmi puneam 10 mii de taskuri pe zi și la finalul ei, ajungeam să mă simt, fără dubii, groaznic, pentru că nu am reușit decât să fac 100 de lucruri… nu 1000.

De când am devenit mamă, și mai grea misiune. Atenția la copii, din ce în ce mai puțin spațiu pentru mine și nevoile mele. Și de aici și până la epuizare cronică, cu tot ce vine ea la pachet [:vinovăție, furie, neputință, nemulțumire, letargie]….e doar un pas.

Intenția cu care scriu acest articol este să ne punem întrebarea mai des: eu câtă grijă am de mine? și cum se reflectă acest aspect în viața mea?

Așa că, ia un loc, ia un ceai lângă tine și hai să savurăm împreună câteva întrebări..

Cine ne aleargă?

Propriile gânduri.

Gânduri și convingeri pe care le-am …învățat din trecut. 

Hai să ne luăm la scuturat convingerile despre viața de mamă (părinte, în general). Ce am învățat noi de la părinții noștri? Ce am auzit? Ce ne-au arătat prin propriul exemplu?

1. Din mamă în fiică, am învățat că mama trebuie să dea totul.
2. Când devii mamă, copilul e pe primul loc.
3. Când devii mamă tu nu mai contezi, contează doar copilul și nevoile lui.
4. Mama nu are voie să fie bolnavă, ea poate, nu poate, trebuie să facă.
5. Nu merit să mă simt bine.
6. Nu am timp.
7. Nevoile celorlalți contează mai mult decât ale mele. Sunt mai urgente și mai importante.
8. Nici măcar nu știu ce vreau/cum ar arăta îngrijirea asta pentru mine.

E valabil și pentru rolul de tată uneori, nu aș vrea să reduc aceste convingeri doar la rolul de mamă, dar cel mai frecvent ele sunt asociate cu rolul matern.

În cazul meu, am stat și m-am gândit de unde am preluat aceste convingeri. M-am uitat pe rând, la figurile materne din viața mea, la cum au trăit ele rolurile lor de mamă, de femei. Și am văzut. Normal. Fie am preluat, fie m-am dus într-o altă extremă (ambele variante sunt posibile).

Poate mai sunt și alte convingeri limitative despre rolul de mamă (părinte), dar nu am vrut să devină copleșitor, m-am oprit la câteva :).

Bun.

Acum întrebarea care urmează este: îmi servesc ele, aceste gânduri? Că dacă sunt bine cu ele, discuția se încheie aici. Problema este când păstrez gânduri și convingeri care nu mă ajută să trăiesc așa cum mi-aș dori. 

Și, dacă am decis că nu sunt bine cu ele, putem să trecem mai departe la chestionarea lor, să le punem la îndoială:

De unde știu eu că aceste convingeri sunt adevărate?

Să ne gândim: ce mă costă să le păstrez? E important să ne descotorosim de ele, pentru a face loc altora care ne servesc.

Observi cum te limitează să păstrezi astfel de gânduri în mintea ta?

Am văzut efectul în viața mea și a clienților cu care lucrez, cum arată eliberarea de aceste tipare care ne trag înapoi. Așadar, nu e „încă o teorie” scoasă de „specialiști”.

De ce să începem să învățăm să avem grijă de noi?

Motivul pentru care eu am ales să fac asta este că mi-am dat seama că nu pot să cer în continuu de la mine, să mă pun constant pe ultimul loc, bifând îndeplinirea nevoilor tuturor, ignorându-le pe ale mele….și să mă aștept să fiu o mamă bună pentru copiii mei. Să merg în relația cu ei și să fiu o prezență hrănitoare pentru ei. Care prezență hrănitoare dacă eu eram secătuită de orice sevă?

Grija de sine nu este un act de egoism.

Dimpotrivă.

Este modelul pe care îmi doresc să îl vadă copiii mei la mine și pe care aș vrea să îl ia cu ei în viață.

Paradoxul e că dacă eu pun nevoile lor pe primul loc și mi le neglijez pe ale mele, în favoarea lor, pentru ca lor să le fie bine – ceea ce învață ei din ecuația asta este să se pună pe ultimul loc în viața lor, că așa au văzut la mine. Efectul este fix invers.

Dar cum ne schimbăm perspectiva?

Ne-o schimbăm după ce conștientizăm aceste aspecte importante, cum ar fi care este atitudinea mea legată de grija de sine azi și ce vreau să fac mai departe?

Vreau să fac totul la fel, pentru că mi-e bine așa și nu am nevoie să se schimbe nimic?

Sau simt că e loc de o schimbare și aș vrea să încep să înlocuiesc tiparele vechi cu unele noi, care să mă ajute mai mult în viața mea și a familiei mele?

Apoi, e important să ne lăsam mintea deschisă să observe și să experimenteze și alte scenarii. Fără perfecționism, fără așteptarea momentului perfect, fără așteptări nerealiste, fără scuze. Ci cu deschidere, cu compasiune și răbdare. Chiar dacă la început, poate, nu vine natural. E important să stăm acolo, cu încercarea, cu noul acesta care ne e atât de străin, cu disconfortul. Și o să treacă.

Un pas foarte practic în această transformare personală este să înlocuim următorul gând:

Am copii și de aceea nu am timp să am grijă de mine…

Cu:

Tocmai pentru că am un copil/copii, am nevoie să am grijă de mine.

Când suntem părinți nu ne permitem să clacăm. Dacă o facem, copiii vor avea mai mult de suferit decât dacă îi lăsăm 1h pe săptămâna sau jumătate de oră pe zi cu altcineva în timp ce prioritizăm timp pentru noi.

Căci da, dacă ne dorim să avem grijă de noi și să se întâmple, e musai să planificăm și să ne asigurăm că se întâmplă.

5 Moduri prin care să te asiguri că nu ratezi momentele tale în care să ai grijă de tine:

1. Planifică în avans – Pune-ți în calendar,  programează ora, momentul din zi când ar putea avea loc acel moment cu tine. Nu trebuie să fie 2 h odată. Pot fi 10-15 minute, în care tu să simți că ai grijă de tine făcând ceva plăcut.
2. Modifică mediul, programul și orice îți stă în cale. Aranjează-ți mediul în așa fel încât să te invite spre ceea ce ai vrea să faci. 
3. Resetează-ți așteptările. Să pui pe listă ceva în plus poate veni cu presiune, cu sentimentul că ai deja prea multe de făcut. De aceea, te invit să te gândești la ce anume din programul tău poți scoate că nu este urgent sau necesar, neapărat? Ce tipuri de activități poți combina între ele pentru a câștiga timp (de exemplu, gătesc mai multe feluri de mâncare pe care le rotesc apoi sau în timp ce împăturesc hainele ascult un podcast care-mi place). Mai scad așteptările pe ici pe colo, nu mai am pretenții de curățenie impecabilă….am învățat să le mai las și să mă bucur de timp. 
4. Cere ajutorul. Știi vorba aia „este nevoie de un întreg sat pentru a crește un copil”. E normal să avem nevoie de ajutor și să îl cerem concret atunci când avem nevoie. 
5. Fii intențional(ă) – adică, poate că ai ferestre în care stai sau poate ieși în natură oricum, DAR poate face o mare diferență dacă, înainte să faci acel lucru mic, să îți setezi intenția: „acum, mă așez pe bancă și îmi doresc să absorb toate razele de soare, să mă încarc cu energie”. Face o mare diferență față de situația în care ai sta la soare oricum și ai butona telefonul, fără să îți propui să faci din acesta un moment de reîncărcare/bucurie/de grijă pentru tine.

Iar dacă ai nevoie de inspirație, îți las mai jos o listă cu 15 de idei prin care poți să ai grijă de tine.

Nu trebuie să fie ceva elaborat, mult, perfect și minunat. Pot fi micro-momente de care să învățăm să ne bucurăm și pe care să le practicăm cu regularitate și intenționalitate. Să le lăsăm să ne umple ceașca interioară:

1. Fă mișcare (angajează-ți corpul într-o mișcare care îți place: pot fi exerciții de corectare a posturii, cardio, pilates, sărit coarda, 5 min de squat-uri).
2. Colorează, pictează sau practică un hobby care îți aduce multă bucurie
3. Citește o carte de plăcere
4. Fă o plimbare în natură și „absoarbe” razele de soare, simte iarba cu palmele – încearcă să îți pui la treabă organele de simț
5. Practică recunoștința
6. Prioritizează somnul – mergi la culcare mai devreme
7. Fă o baie aromată
8. Începe ceva nou (un hobby, o activitate care îți place)
9. Roagă-te
10. Meditează
11. Practică tehnica afirmațiilor
12. Sună o persoană apropiată și conectează-te
13. Servește o gustare preferată alături de un ceai
14. Dă-i corpului ce are nevoie – bea mai multă apă, consumă hrana care te face să te simți bine și sănătos, ia suplimente alimentare dacă ai nevoie, mergi la medic
15. Fă-ți o rutină de îngrijire a tenului
16. Scrie în jurnal
17. Stai pur și simplu cu tine – 5-10 min în care să stai doar tu cu gândurile tale

Care este primul pas, cel mai mic pe care îl poți face înspre a avea grijă de tine?

Ce ți-ar plăcea să faci?

Dacă ai vrea să începi să ai mai multă grijă de tine, hai pe Grupul de FB Părinți în Echilibru, unde găsești mai multe materiale care să te ajute în această călătorie.

Lasă-mi un comentariu dacă ai și alte idei cu care putem completa lista!

Vrei să faci o disciplină echilibrată în relația cu copilul tău?

Eu sunt Alexandra Șerb, Coach transformațional și lucrez cu părinții care vor să adopte în relația cu copilul o abordare echilibrată bazată pe structură și limite, în timp ce oferă copilului siguranță și validare emoțională.

Verifică programul de 12 săptămâni „Călătoria părintelui în echilibru” aici:  > Prezentare Program „Călătoria părintelui în echilibru”

Cu deschidere,

Alexandra Șerb | Coach Transformațional pentru părinți