Despre mine

Despre mine

Salutare!

Ma numesc Alexandra si sunt mama la patrat de 2 ani +. A fi mama de gemeni nu e treaba usoara, e plina de provocari la care poate nu m-as fi gandit inainte sa fiu pusa in fata faptului implinit. De aceea m-am hotarat sa scriu despre viata noastra cu gemeni, ce inseamna ea, cu bune, cu rele, asa cum e viata, de fapt! Imi doresc ca acest blog sa fie o inspiratie pentru parinti, in general, dar mai ales pentru parintii de gemeni.

Am invatat multe lucruri noi pana acum si mai am multe de invatat, baietii mei sunt niste profesori excelenti :)) Viata de mama este plina de povesti, ganduri, griji si zile colorate, dar cand te uiti in urma, se aseaza fiecare moment cu grija, fara durerea momentului greu si fara umbra neputintei. E greu cand tu esti una, iar ei sunt doi…sunt multe momente crunte care simt ca nu se mai termina, dar stiu ca, doar cu rabdare si blandete, pot trece cu bine prin toate aceste experiente. Voi povesti pe blog despre ce provocari am intampinat de cand sunt mama de gemeni si cum le-am facut fata.

Cateva cuvinte despre noi

Eu si sotul meu ne stim de cand lumea si pamantul (nici nu are rost sa mentionez ca ne stim de la varsta de 8 ani), dar ne-am casatorit acum 3 ani (in mai 2015). Imediat dupa ce ne-am casatorit, ce ne-am gandit noi? ca ar fi frumos sa ne marim familia…si ne-am pus pe treaba.

Doar ca, toata vara nu s-a intamplat nimic in acest sens, iar eu mi-am facut planuri profesionale marete: m-am angajat intr-o multinationala si m-am inscris si la facultatea de psihologie ca sa imi implinesc un vis din liceu. Si, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am ramas insarcinata chiar in toamna, ceea ce mi-a dat toate planurile peste cap.

La job am renuntat caci nu era ceea ce imi doream si era si foarte departe de casa, iar cu facultatea am mers pana nu am mai putut. In sesiunea a doua am capitulat, d-abia puteam sa stau pe marginea patului, dar sa mai merg si la examene. Uite asa s-a dus si psihologia mea, ca, in toamna de dupa nastere, numai buna de dat restante nu mai eram eu! Nici anul nu puteam sa il inghet fara examenele luate.

De cand sunt mama, am invatat mai multa psihologie decat imi imaginam, deci castigata tot sunt!

Daca tot v-am spus ce n-am facut, acum sa va povestesc un pic despre ce am facut 😀 :

Am studiat Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti, sectia de Traducere-Interpretare-Terminologie (franceza-engleza-neerlandeza) unde am invatat o gramada de lucruri frumoase despre comunicare si felul in care putem sa intrebuintam limbajul pentru a trasmite mesajul dorit. Am descoperit ca nu toate persoanele vorbitoare de o limba pot traduce corect chiar daca vorbesc la nivel nativ. Traducerea e mai mult decat atat. Cu toate acestea, desi imi place sa traduc ocazional, nu ma vad facand treaba asta zilnic. Mi-ar placea ca intr-o zi sa pot traduce carti pentru ca sunt iubitoare de literatura si scris. Dar nu alt tip de traduceri.

Cum ne organizam

In primii doi ani, am ramas impreuna acasa. Adica sotul a intrat in concediu de crestere. A fost o perioada frumoasa si grea in care ne-am descoperit ca parinti si am invatat impreuna cum sa devenim mai buni pentru ei, in fiecare zi.

Cu ajutoarele, mai greu la noi in familie, ne-au sustinut in primele trei luni, mamele, matusile, si le multumim pentru toate eforturile. Dar mai apoi, am ramas doar noi. Eu, alaptand doi mancaciosi toata ziua/noaptea/ziua/(repeat la infinit), iar el, facand multe treburi casnice. Cu timpul, a devenit mai usor, din anumite puncte de vedere, ca au inceput sa mearga, sa vorbeasca, dar si mai greu cu luptele de putere si gestionarea relatiilor dintre noi.

In prezent, sotul s-a intors la munca, eu ma ocup de ei singura, pana se intoarce el, seara. In primele 2 luni am fost in depresie. Foarte greu mi-a fost pana am intrat intr-o rutina, pana m-am obisnuit cu ritmul. Acum simt ca am control asupra situatiei, desi anotimpul rece a venit, iar rutina se schimba din nou. Statul in casa cu 2 copii mici, de aceeasi varsta nu este chiar un lucru atat de placut, cand incep sa se plictiseasca si fac ravagii. Iar eu am si alte treburi de facut. Dar am nadejde ca va fi bine, ca ce a fost mai greu a trecut.

Cate ceva despre baietii mei gemeni

Se numesc Tudor si Matei si au venit pe lume intr-o zi de 12 iulie, la 37 de saptamani. Minunati, sanatosi si cu pofta de viata.

I-am alaptat inca din prima lor zi de viata, ii mai alaptez si acum (putin) – suntem in proces de intarcare blanda.

Au fost in aceeasi placenta (sarcina monocoriala-biamniotica), deci sunt gemeni identici. Seamana si nu prea. Oricum ar fi, ei sunt doua persoane diferite si voi respecta diferentele dintre ei in mod sigur. Amandoi sunt joviali, glumeti, seriosi, certareti, vorbareti, dragastosi si plini de viata. Fac cu randul, ce e drept, uneori mi se pare ca se ”vorbesc” sa fie unul asa si celalalt opusul :))

Deja m-am cam intins la povestit aici, si nu e bine! Mai multe povesti despre noi veti gasi pe blog!

Pe curand!

2 comments found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Visit Us On FacebookVisit Us On Instagram
Visit Us On FacebookVisit Us On Instagram