A doua saptamana patrata

Pe prima o gasesti aici.

A mai trecut o saptamana, in caz ca nu ati observat, si nu orice fel de saptamana, ci o saptamana de NOIembrie. Adica una plina de NOI, plina de iubire asa cum am pledat saptamana trecuta, la patrat.

Azi, aleg sa ridic ceva greu la patrat (sper sa am muschii necesari) 😀  Si anume, curajul.

Asadar, il chem pe domnul Curaj, sa vina la patrat si sa ne fie inspiratie pentru saptamana ce va urma. Sa ne intareasca toti porii, sa ne imprumute din taria lui si sa fim curajosi.

Pledez pentru curaj pentru ca e sanatos sa il avem. Sa il practicam, sa il aducem in viata noastra.

Sa avem curaj sa facem lucruri care ne pot umple sufletul de bucurie si de frumos.

Eu m-am gandit la cateva acte de curaj, la care v-as propune sa ne gandim saptamana asta:

Curajul de a darui

De a darui zambete mai multe, iubire neconditionata, ganduri pozitive si orice poate fi de folos unui alt om, pentru a-i insenina ziua. Si, ce frumos este cand cineva aduce soarele pe cerul tau! Sa fim, deci, o raza pe cerul celorlalti. Iar ziua ne va straluci inzecit!

Sugestie practica: Daruieste ceva cuiva care stii ca are nevoie de ceva. Invata-l pe copil sa daruiasca facandu-l partas faptei. Copiii invata mult din ceea ce facem noi, mai mult decat din ceea ce spunem.

Curajul de a fi mai bun ca ieri

Eu cred ca in asta consta arta de a evolua. In dorinta de a deveni mai buna decat am fost ieri. Iar in aventura de parinte, acest curaj se poate exprima printr-o analiza detaliata a ceea ce fac, a oglinzii (adica a copilului). Si apoi vad daca fac bine ceea ce fac.

Schimbarea este buna pentru ca ea este intrinseca vietii (corpul se schimba, gandurile ni se schimba de la o secunda la alta). Nu putem ramane la fel prea mult timp, trebuie sa ne schimbam. Aproape ca suntem fortati sa o facem. Daca noi ne opunem sau o respingem sau nu aplicam schimbari fix acolo unde avem nevoie, atunci intervine blocajul. Intram intr-o bucla negativa, unde acelasi comportament genereaza aceleasi rezultate. Si, tot la schimbare ajungem. Pana nu schimbam ceva, nu putem obtine un alt rezultat (de preferat, mai bun).

Poate suna banal, dar mie mi s-a intamplat sa nu-mi fie bine intr-o situatie, eu sa am acelasi comportament si sa ma astept ca ceva sa se schimbe…CE? Noi suntem singurii care putem sa ne schimbam, suntem singurii care putem avea impact asupra unei anumite situatii. De aceea e important ca mereu sa incercam sa fim cea mai buna varianta a noastra. Pentru rezultate cat mai bune.

Ca parinte, mie mi-a fost foarte greu sa trec prin transfomarea asta personala. Dar am facut-o depunand toate eforturile intr-acolo, caci stiam ca nu exista alta varianta. Adica exista si alta…dar nu-mi convenea: una in care poate as fi facut o gramada de greseli nasoale, prin care as fi ciuntit din personalitatea copiilor, ca mai apoi sa stau sa repar.

Pentru mine, relatia cu copiii este foarte importanta. Pentru ca este o relatie-fenomen. Niciuna din celelalte relatii pe care noi le avem pe parcursul vietii nu insumeaza atatea trasaturi precum aceasta:

– iubire care face parte din tine – (copilul este purtat in pantece)

– dar care nu mai este in tine, ci devine de sine statatoare – (va deveni adult, trebuie sa devina independent)

– care pastreaza franturi din ceea ce esti tu (cu bune si rele) si/sau partenerul tau – (influenta geneticii)

– si care poate scoate la iveala niste monstruleti neimpacati (daca este cazul) – (rezolvarea conflictelor interioare, iubirea de sine).

Gestionarea unei relatii armonioase cu copiii nostri depinde de gradul nostru de impacare cu sine, de cunoastere de sine si de disponibilitatea noastra de a ne schimba.

Acestea fiind spuse, eu vreau sa am curajul de a fi un parinte bun, cu rabdare, iubitor si  inspirat. Pentru asta, am curaj sa ma dedic schimbarii, sa caut directii noi si sa devin parintele potrivit pentru ai mei copii.

Sugestie practica: Incepe o carte de parenting care sa te inspire in a lua decizii sanatoase pentru cresterea copilului/copiilor tai. Adopta tehnici si observa schimbarea.

Curajul de a fi copil din nou

Sa fii copil e un lucru minunat. Fara griji, fara ganduri rele, fara poveri. Doar cu joaca si cu dureri de dinti 😀 Nu cred ca e usor sa fii copil, dar poate fi foarte frumos. Si, ce poate fi mai frumos decat sa copilaresti cu al tau copil, jucandu-te, cantand, plimbandu-te cu el, realizand o conectare autentica?

Foarte multe traume pe care le avem din copilarie, au ranit copilul interior, iar acesta a ramas astupat de haine si praf, acolo, in interiorul nostru. Nu avem decat sa deschidem usa timpului, sa ne imbratisam copilul interior si sa ii oferim atentia noastra. Abia apoi sunt sanse sa ne vindecam ranile din trecut.

Sugestie practica: cauta si practica exercitii de impacare cu copilul tai interior (in cazul in care ai nevoie). Altfel, poti sa faci activitati de relaxare pentru a trai in armonie cu copilul interior. 

Curajul de a incheia

Iata ca a venit si momentul sa imi fac curaj sa inchei acest articol, caci e timpul 🙂 .

Va doresc o saptamana curajoasa, plina de acte de curaj si multa iubire!